Toamna se numără interesele. Un an de zile am lucrat la nivel înalt în domeniul în care sunt activă de peste 10 ani: tineret și lucrul cu tinerii. Recunosc, nu sunt perfectă. Am fost în marea familie de tehnocrați condusă „mișelește” de Dacian Cioloș, dușmanul numărul 1. Am ajuns la coada echipei lui, căci Ministerul Tineretului și Sportului, la care am lucrat, era cam printre ultimele ministere de interes.
Dar nu asta este important. Esențial este că în România trăiesc undeva la 4 milioane de tineri (vârsta oficială pentru tineri, conform Legii Tineretului, este între 14 și 35 de ani). Conform ultimului Barometru „Situația tineretului și așteptările sale – Diagnoza Barometru de opinie publică tineret 2016” realizat de Ministerul Tineretului și Sportului în 2016, doar 5% dintre participanţii la Barometru fac parte în acest moment dintr-o asociaţie sau organizaţie non-guvernamentală.
5 % … asta înseamnă undeva la 200.000 de tineri. Nu am avut mare poziție prin minister, am fost o biată consilieră personală a unui domn secretar de stat. Am avut norocul (sau ne-norocul) ca din acea postură să fiu implicată într-un proces care mi-e drag mie și anume procesul de Dialog Structurat. Cunoșteam acest proces încă din frageda-i pruncie, de prin 2008 – 2009, pe când eram activă prin Strasbourg și Bruxelles, acolo pe unde s-a gândit întregul concept. Țin minte și acum că undeva prin 2012 am redactat un raport al organizației internaționale pe care o coordonam pe tematica tinerilor migranți în țări gazde și am participat la prima mea conferință europeană pe tineret din cadrul președinției Ciprului.
Ce mândră am fost să mă duc eu acolo și să povestesc despre minunățiile care se fac pentru tinerii migranți. Însă când am ajuns acolo, România era (cred eu) singura țară membră UE care nu era prezentă nici fizic pe acolo, nici cu vreun raport făcut. Toată lumea mă întreba dacă eu reprezint România și atunci când eu le spuneam că de fapt sunt din România, însă nu reprezint poziția țării, toți mă întrebau „dar ce se întâmplă pe acolo pe la tine prin țară, unde vă este raportul național?” … bineînțeles că de fiecare dată îmi dădeam ochii peste cap și ziceam … cam asta e nivelul național în lucrul cu tinerii – adică total absent. Conceptul de „lucrător de tineret” (youth worker – EN) a fost adus în atenția publicului abia prin 2012.
Dar nu despre asta vroiam să vorbesc acum. Voi vorbi despre meseria de lucrător de tineret mai încolo. Acum vreau să vă povestesc despre „lansarea ciolanului 2017” – Grupul Național de Lucru pe Dialog Structurat. Fiecare stat membru UE are responsabilitatea să prezinte un raport de țară, care să reflecte părerea tinerilor din România pe o anumită tematică, impusă de așa numitul trio de președinți ai Consiliului Uniunii Europene. Ca și tânără activă, zic eu, în mișcarea de și pentru tineret din România, vă jur că în viața mea nu m-a întrebat nimeni, niciodată de nicio părere în vreo legătură cu vreun raport de țară. Când am venit în 2016 în Minister și m-am implicat în coordonarea Grupului Național de Lucru pe Dialog Structurat, am descoperit că de fapt eu am fost stricată. Că în România s-a făcut Dialog Structurat pe pâine. Avem experți naționali care s-au spetit ore și zile să elaboreze rapoarte care mai de care, mai frumoase și mai #participative. Am cerut să văd și eu un raport de țară din anii precedenți. Dar cu toată bunăvoința, nu a fost posibil. Că să vezi și să crezi! Ce era să fac? Trebuia să cred și nu să cercetez.
Prima acțiune pe Dialog Structurat 2016 a fost participarea în cadrul conferinței europene de tineret de la Amsterdam. Frumoasă locație. La acea întâlnire am fost din partea Ministerului Tineretului și Sportului. Alături de echipa oficială au fost și alte persoane din structuri reprezentative de tineret de la nivel național. Mândrie mare. Poze frumoase. Hashtag #tineriiparticipa. Acolo din partea României nu era nevoie să ne prezentăm cu vreun raport de țară, ci reprezentanții tinerilor aveau responsabilitatea să vină la întâlnire cu 1, 2 povești sau interviuri ale unor tineri de pe stradă despre care sunt principalele lor provocări. Oare ghiciți care țară nu și-a făcut temele? … Oare o fi România? … cam așa. Echipa din Romania, a uitat să intrebe 1, 2 tineri de pe stradă care sunt provocările lor. Asta nu e așa important! Ci să ieșim bine în poze … să avem like-uri, asta e cool. Dar să nu fim superficiali. Cu chiu cu vai raportul de țară pe 2016 a ieșit. El poate fi consultat de oricine, oricând (http://mts.ro/wp-content/uploads/2017/01/Anexa9f_Raportul-de-tara-pentru-Presedintia-Slovaca.pdf) .
Nu susțin că este cel mai științific raport de țară, dar este un produs oarecum comun al Grupului Național de Lucru pe Dialog Structurat, așa cum a funcționat sau nu acest grup. Vă întrebați cum a fost în acel grup? Mai bine nu! Vă gândiți că mințile luminate din zona de tineret se speteau cum să facă să aducă plus valoare în viața tinerilor din România sau să facă un proces de dialog structurat participativ? Frumos gând! Nu, important era cine are puterea. Cine conduce pe cine. Și mai ales cine are recunoașterea. Și cum facem să ne asigurăm că ne menținem puterea. Nu am fost niciodată la nicio întâlnire a vreunui partid politic, însă nu cred că ar fi diferit față de ce am trăit încercând să facilitez acel grup. Acum însă, după nici un an, e Lansarea Ciolanului. Un nou Grup Național de Lucru pe Dialog Structurat în România. Mișcări de forte majore, experți pe tineret, structuri cu titluri și distincții naționale și europene, pe locuri fiți gata START! …. Aaaaa … faptul că în România doar 5% din tineri sunt în asemenea structuri … și din aia 5% , în procesele de dialog structurat sunt implicați, în cel mai fericit caz, 2500 de tineri! Ups, un mic detaliu. Dar nu contează, avem titlu, avem valoare… vom avea si Ciolanul? … mai ales că acum Ciolanul vine cu garnitură, Președinția României 2019.